Competenta economica a guvernului Boc

Despre competenta economica a acestui guvern, iata cateva subiecte de reflectie:
1. Cresterea sarcinilor asupra proprietatii imobiliare in perioada in care valoarea acesteia e in cadere libera prin:
- majorarea impozitului pe cladiri
- reintroducerea impozitului pe venit din speculatii imobiliare (nu stiu daca au si facut-o sau e doar in proiect)
- programul de reabilitare termica recent aprobat care este pur si simplu CRIMINAL mai ales in contextul actual.
Toate aceste masuri nu pot duce piata imobiliara decat si mai jos decat este.
E vorba de prostie pura sau criminalitate? Nu-mi dau seama.
2. Deficitul bugetar complet gresit (2% din PIB) prevazut in legea bugetului
Dupa ce bugetul facut de liberali a fost aruncat la cos de Pogea, s-a apucat si a facut el un alt buget, care, chipurile, nu vinde iluzii, dupa cum s-a laudat in Parlament.
A venit FMI si, lucru demn de Cartea Recordurilor, a cerut un deficit bugetar cel putin DUBLU fata de cel propus de guvernul tarii care solicita imprumutul.
Pedeleii vor replica: da, pentru ca prognoza privind cresterea economica s-a dovedit gresita, iar PIB va fi mai mic, si implicit veniturile.
Asa este, dar FMI ar fi putut solicita mentinerea deficitului la 2% si ajustarea cheltuielilor publice in mod corespunzator.
Dar oamenii de la FMI, care indeobste nu au o reputatie de generozitate, sunt macar intregi la minte, ceea ce Basescu nu este (pentru ca Basescu ia de fapt toate deciziile majore in Romania de azi). Ei stiu ca acel deficit de 2% in conditiile actuale ar fi prabusit economia si ar fi adus probabil Romania in incapacitate de plata.
Basescu a fost chiar dezamagit de larghetea FMI si a spus-o public. El ar fi dorit sa se foloseasca de acordul cu FMI ca sa “taie in carne vie”, cum ii place lui.
Regimul Basescu guverneaza Romania impotriva romanilor. Ce urmaresc nu stiu. Poate un colaps de sistem, in stilul Republicii de la Weimar, urmat de totalitarism?
3. Destinatia imprumutului de la FMI
3.1. Relansarea creditarii (1/3)
Ar fi o cauza nobila, numai ca relansarea creditarii ar presupune sa aiba bani nu numai bancile, ci si populatia.
Si mai presupune si dorinta de a lua credite.
Pentru relansarea creditarii, nu este suficient sa aiba resurse bancile, trebuie sa aiba venituri decente populatia. Cum sa relansezi creditarea, cand tu tai in carne vie, dai afara sau incurajezi concedierile, reduci veniturile, cresti fiscalitatea?
Pentru piata imobiliara, degeaba dai bani bancilor sa dea credite, cand toata lumea se asteapta sa scada preturile, chiriile, veniturile, iar majoritatea romanilor nu mai sunt siguri de locurile lor de munca, multumita si publicitatii televizate pe care o face crizei regimul Basescu, in fiecare zi.
Cine sa ia credite? Populatia nu mai poate. Cine mai ramane sa beneficieze? RECHINII, marii afaceristi. Pentru ei sunt acesti bani.
Dar imbogatirea peste masura a unei clase restranse si pauperizarea populatiei (care va purta povara restituirii creditului) e premiza colapsului economic si corespunde modelului dictaturilor latino-americane.
3.2. Sustinerea cursului de schimb (2/3)
Aceasta a fost o greseala care s-a facut si pana acum, si a condus la deficitul balantei comerciale pe care azi il deplangem.
Iar acel deficit s-a produs intr-o perioada in care pietele noastre de export din UE erau in plina expansiune.
Astazi, cererea in vest s-a prabusit. Intr-un fel, fenomenul se aseamana cu pierderea pietelor CAER din anii `90, dar la o scara mai redusa totusi.
In aceste conditii, cand exportul ar trebui STIMULAT, ce isi propune guvernul sa faca? (in colaborarea cu BNR)
Sa intareasca artificial leul.
Adica, indiferent ce se intampla cu preturile interne (iar in ultima vreme cresc), deci cu costurile de productie ale exportatorilor, vor arunca pe piata euroii din acel imprumut, care vor compensa lipsa euroilor din exporturi.
Astfel, cursul de schimb se plafoneaza si vor fi plafonate artificial veniturile exportatorilor.
Deci, daca baseii vor face ce au anuntat ca vor face cu banii de la FMI, efectul acestui imprumut va fi unul negativ.

Petele albe din istoria modernă a României, sau amnezia românească

Mai întâi, să explic ce-i cu petele albe, pentru acei cititori – dacă există – care nu au înţeles la ce mă refer. Faţă de ceilalţi îmi cer scuze.

Pe hărţile vechi, din vremurile când nu fusese explorată toată suprafaţa uscatului, zonele necunoscute se reprezentau prin pete albe.

Şi acum, la subiect: la noi se face mare caz în legătură cu perioada mai puţin cunoscută de după retragerea aureliană, până la primele atestări documentare ale românilor la nordul Dunării, perioadă care a dat naştere la două teorii contrare – teoria continuităţii şi teoria roesleriană.

În schimb, cel puţin dezbaterea publică, dacă nu cumva şi istoriografia oficială (cu care nu prea mai sunt la curent, pentru că a trecut prea mult de când nu am mai studiat organizat istoria), ignoră cu desăvârşire unele aspecte ale istoriei noastre mult mai recente.

Să fie istoria României în secolul al XIX -lea sau sec. XX  o atât de mare necunoscută, o veritabilă pată albă, ca istoria românilor în primul mileniu?

Bineînţeles că nu. Suntem doar un caz de amnezie colectivă, sau de memorie selectivă.

De exemplu, în timp ce se consumă atâtea patimi în legătură cu teoria roesleriană, respectiv “drepturile istorice” ale unora sau altora asupra Transilvaniei (de parcă ar conta ce s-a întâmplat acum 1000 de ani!), problema Dobrogei este ignorată complet.

Se discută pătimaş în legătură cu soarta minorităţii maghiare, care există, nu a fost deznaţionalizată – dacă s-a încercat, încercarea evident a eşuat. Maghiarilor li se restituie proprietăţile naţionalizate, ca şi românilor.

Dar unde sunt turcii sau bulgarii din Dobrogea?

Iată cum se prezintă situaţia: la începutul războiului ruso-româno-turc din 1877-1878, majoritatea populaţiei dobrogene era formată din turci şi tătari.

De asemenea, existau grupuri importante de bulgari şi lipoveni.

Chiar în partea de nord a Dobrogei – actualmente românească – românii reprezentau doar 31% din populaţie în 1880, după război. În 1992, 90% din poulaţie era românească!

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Dobrudja

La fel, raialele turceşti de pe malul stâng al Dunării aveau populaţie turcească şi grecească înainte de 1829, anul predării către Ţara Românească. Cum au ajuns acum româneşti?

Se vorbeşte în România de “sacralitatea” proprietăţii, se face restituirea proprietăţilor confiscate de comunişti după 1945, se lansează vorbe mari legate de reconstituirea structurii proprietăţii. Dar de ce se restituie numai cele confiscate de comunişti? Ce, numai proprietatea naţionalizată de comunişti era sacră, cea confiscată de alţii, nu?

Sau amnezia noastră deliberată ne face să ignorăm faptul că dreptul de proprietate nu a fost niciodată respectat în România?  Proprietatea nu a fost niciodată sacră sau garantată la noi, structura proprietăţii din 1945 nu era în totalitate produsul muncii, inteligenţei proprietarilor sau a strămoşilor acestora, cum suntem făcuţi să credem.

În mare măsură, structura proprietăţii din 1945 era rezultatul unui şir de samavolnicii, printre care multe “expropieri pentru cauză de utilitate publică”, majoritatea în cadrul unor reforme agrare.

Utilitatea publică a constat în faptul că Statul Român a considerat, în 1864,  1917 sau 1921, că o clasă socială deţine proprietăţi prea mari şi alta – prea mici. La dracu’ cu garantarea proprietăţii! Dacă aveai o proprietate de 1000 ha de teren în 1921, erai obligat să vinzi 715 ha – în condiţiile unui preţ stabilit de o comisie de stat. Promit să revin cu mai multe amănunte într-un articol despre reforma agrară din 1921.

Unde sunt acum proprietăţile populaţiei turceşti din Dobrogea sau din raiale (evacuată, se pare, în majoritatea ei, în Imperiul Otoman, după ce teritoriile respective au fost pierdute de turci)? Unde sunt latifundiile care au fost împărţite forţat ţărănimii, în cadrul reformelor agrare?

După cum am arătat mai sus, suferim de amnezie, sau, unde ne mai aducem aminte – cum e cazul reformelor agrare – tragem concluziile care ne convin şi nu spunem lucrurilor pe nume: comuniştii nu au făcut prima naţionalizare din România, ci ultima dintr-un şir lung.

Iar ca amploare, s-ar putea să fi fost cea mai mare doar luând în calcul şi cooperativizarea forţată. Dacă nu echivalăm cooperativizarea cu o naţionalizare, nu sunt convins că valoarea activelor naţionalizate de comunişti este mai mare decât cea a terenurilor expropriate în cadrul reformei agrare din 1921.

Despre dublu standard, sau ipocrizia politicii externe româneşti

Fiindcă tot m-am pornit acum să scriu despre ruşi, am să reiau o temă despre care am mai scris acum doi ani pe forumul softpedia, sub pseudonimul talkative, şi anume problema artificială a tezaurului:

http://forum.softpedia.com/index.php?s=&showtopic=106817&view=findpost&p=1640758

Problema tezaurului e regretabilă, dar nici nu poţi rămâne ancorat la nesfârşit în aceeaşi problemă. Problema are o valoare mai mult simbolică, istorică şi culturală, decât economică. Tezaurul nu avea o valoare chiar aşa de mare încât să schimbe cu ceva soarta României.
Recent, relaţiile româno-ruse au fost rele din cauza noastră mai mult decât a rusilor. Iată ce ne-au luat ruşii:

Ca urmare a acestei întelegeri, în decembrie 1916 au fost transportate la Moscova un numar de 1 738 casete continând aproape întregul tezaur în aur al Bancii Nationale Române, precum si doua casete au fost depozitate la Kremlin, într-un compartiment rezervat Bancii de Stat a României, aici în Sala Armelor.
In iulie 1917, s-a efectuat un al doilea transport, continând 188 casete cu restul tezaurului în aur si cu alte valori ale Casei de Depuneri. In total, s-au depozitat la Moscova 93 452 kg aur fin, aproape în întregime format din monezi de aur si o serie de valori istorice si artistice.

Sursa: http://www.itcnet.ro/history/archive/mi1999/current9/mi15.htm

Potrivit raportului anual al BNR pentru anul 2004, la 31 decembrie 2004, rezervele internaţionale ale României erau formate din 10,8 miliarde euro în valute (90,76 la sută) şi 1,1 miliarde euro (9,24 la sută) reprezentând echivalentul a 105,042 tone aur.

Deci, pentru cine îşi imaginează ca România a trimis la ruşi între 1916-1917 un fel de comoară din peştera lui Ali-Baba, care ar schimba miraculos soarta ţării dacă ne-ar fi restitută, să fie clar: cantitatea totală de aur trimisă la ruşi în acea perioadă e mai mică decât rezerva de aur a României la finele anului 2004, care la rândul ei era sub 10% din valoarea totală în euro a rezervelor internaţionale ale României, la finele aceluiaşi an.

Acum, să vedem preţul aurului la care a fost evaluată rezerva României de la 31 decembrie 2004:

REZERVA: 105,042 TONE AUR;
VALOARE: 1,1 MILIARDE EURO
Pretul aurului cu care au calculat valoarea tezaurului in 2004: 1.100.000.000euro/105.042KG = 10.472 euro/kg.

Să vedem acum valoarea aurului trimis în Rusia în perioada 1916-1917, evaluat la preţul de mai sus:

Valoarea in euro: 93.452 x 10.472 = 978.629.344 euro. Deci asta ne-au luat ruşii, evaluat la preţul la care s-a evaluat rezerva de aur a României la 31 dec. 2004, şi pentru asta îi acuzăm: 978.629.344 euro.

Acum să discutăm despre un eveniment mai recent – ştergerea datoriei Irakului faţă de România.

Guvernul irakian a anuntat ca a semnat un acord bilateral cu Romania, prin care tara noastra se angajeaza sa reduca datoria externa a statului arab cu 80%, adica aproximativ doua miliarde de dolari.

Acordul este similar in principiu cu cel semnat de Irak in noiembrie 2004 cu membrii creditori ai Paris Club.

Inaintea semnarii acestui acord, pretentiile financiare ale guvernului de la Bucuresti totalizau aproximativ 2,5 miliarde de dolari. Dupa intrarea efectiva a acordului in vigoare, tara noastra va mai putea recupera maximum 500 de milioane de dolari.

Stergerea datoriei se va produce in trei transe: o prima transa, de aproximativ 760 de milioane de dolari va fi anulata imediat, o a doua transa, tot de 760 de milioane de dolari, se va sterge o data cu semnarea unui acord stand-by intre Irak si  Fondul Monetar International, iar transa finala (de circa 510 milioane de dolari) va fi stearsa dupa finalizarea acordului stand-by in 2008.

Sursa: http://www.baniinostri.ro/stiri/article.php?ContentID=747

Deci, în total România a iertat sau va ierta Irakul, potrivit acestui articol, de 2030 milioane $. (Nu 1370, cum am calculat eu greşit în acea postare de pe forumul softpedia). Fără a lua în calcul şi majorările de întârziere.

Cursul mediu de schimb dolar contra euro în data de 31.12.2004, a fost  0.73310, conform acestui site: http://www.oanda.com/convert/fxhistory

Deci, la acel curs de schimb, datoria în euro a Irakului, faţă de România, care a fost/va fi ştearsă, este de: 2.030.000.000 $ x 0.73310 Euro/$ = 1.488.193.000 Euro

După cum ştie oricine: 1.488.193.000 > 978.629.344

Deci, valoarea tezaurului pentru care facem atâta caz, este mult mai mică decât datoria pe care le-am iertat-o irakienilor cu seninătate şi fără să protesteze aproape nimeni.

Acum , de ce am făcut comparaţia asta?

Mi s-a replicat, tot pe acel forum, că ce au americanii cu treaba asta?

Ei bine, uite ce au: ei ne-au cerut această iertare de datorii.

Dovada:

Dintr-o conferinţă de presă a lui Bush, pe tema reconstrucţiei Irakului:

PRESIDENT BUSH: Right. There are at least three aspects to the reconstruction projects. One is our own money. And as I mentioned in my remarks, there’s $7 billion committed. We’ve got more money to spend, and we will spend it when contracts are let and when there’s — and when there’s enough security in certain neighborhoods to be able to spend the money wisely.
Secondly, part of making sure that the Iraq balance sheet is in good shape is to continue to work on debt reductions. I named former Secretary Jim Baker to go around to the creditor nations; he received some commitments. And I believe that the world will make its decision later on this year as to how much debt reduction there will be in Iraq.

Sursa: http://www.whitehouse.gov/news/releases/2004/09/20040923-8.html

Pe scurt, Bush l-a delegat pe fostul secretar de stat James Baker să plece într-un turneu în jurul lumii, pentru a negocia cu statele creditoare reducerea datoriei Irakului.

Acum ce declară James Baker?

All of Iraq’s major creditors, except China, have agreed in principle to reduce “substantially” the country’s overall debt, and negotiations on the exact amount of debt forgiveness will begin soon, President Bush’s special envoy James Baker said yesterday.
Mr. Baker, secretary of state in the administration of the previous President Bush, said in an interview that Iraq’s future government, which is expected to assume power from the U.S.-led coalition by July 1, will finalize the agreements with the creditors.
“But we must begin [negotiations] now to have any chance to complete the project in 2004,” he said.
When his mission began in December, he noted, its objective, in addition to the timeline, was to secure the creditors’ pledge that “any reduction must be substantial, or a vast majority of the total debt.”
“They all agreed to those principles, except the Chinese.(…)”
(…)
Mr. Baker also said that he and his team “still have … to deal with” some former communist nations in Eastern Europe that are owed “a surprising amount of debt.”
“Serbia has around $2.5 billion. Romania and Bulgaria have over a billion. It’s all arms [sales] during the Cold War, probably,” he said. “That debt represents such a significant part of their asset possession … it’s hard for them [to reduce it]. But they will have to help us, too.”

Sursa: http://washingtontimes.com/news/2004/feb/10/20040210-091528-7199r/

Deci, delegatul preşedintelui Bush declară explicit că România şi Bulgaria TREBUIE să ajute la reducerea datoriei Irakului ocupat de americani.

Concluzii?

Tezaurul furat de ruşi valorează la finele lui 2004 mult mai puţin decât datoria pe care România i-a iertat-o Irakului, la solicitarea americanilor (deşi WILL HAVE TO HELP US sună destul de imperativ, mai mult a ordin decât solicitare).

Pe ruşi îi înjurăm pentru tezaur, în schimb de licuriciul cel mare suntem amorezaţi, cum ne relata preşedintele Băsescu, cu talentul lui de a-şi transmite gândirea politică prin pilde grăitoare.

 @Later edit:

Lucrurile s-au schimbat puţin faţă de acum doi ani, când am scris acea postare pe forumul softpedia. 

Potrivit acestui articol, valoarea rezervei de aur a României, de 104,7 t la finele lunii ianuarie 2007, era de 1680,4 mil. Euro:

Rezerva de aur se menţine la 104,7 tone. In conditiile evolutiilor preturilor internationale, valoarea acesteia a crescut la 1.680,4 milioane euro.

Sursa: http://www.ghiseulbancar.ro/articole/0/4704/tot_articolul_Rezervele_internationale_ale.htm

Deci preţul ar fi, conform acestui articol, aproximativ: 16.050 Euro/kg.

Dei, la acest preţ de la finele lunii ianuarie 2007, valoarea tezaurului de la Moscova, ar fi:

93.452 kg x 16.050 euro/kg = 1.499.904.600 euro, deci practic 1,5 mld. euro.

Valoarea datoriei iertate a Irakului, luând cursul mediu al dolarului la 31.01.2007, ca să ne raportăm la aceeaşi dată:

2.030.000.000 $ x 0,77160 euro/$ = 1.566.348.000 euro.

Cursul de schimb l-am luat tot de pe acelaşi site: http://www.oanda.com/convert/fxhistory

Deci şi la 31.01.2007, valoarea în euro a datoriei irakiene iertate ca urmare a intervenţiei americane era mai mare decât cea a tezaurului furat de ruşi, dar diferenţa s-a redus cu mult.

Este posibilă o inversare a situaţiei la alte date, în funcţie de oscilaţiile cursului de schimb $/euro şi ale preţului aurului, dar esenţa problemei rămâne: facem scandal pentru tezaurul de acum 90 de ani, dar am acceptat pe tăcute, la o solicitarea noii Înalte Porţi, renunţarea la un venit comparabil cu valoarea acelui tezaur.

 

Războiul din Georgia II

Fără să fiu un specialist în probleme militare, am făcut o comparaţie între invazia rusa din Georgia şi cea americană din Irak sau Afganistan.

Fără ifose de tip american, ruşii au făcut în Georgia ceea ce americanii au minţit că au făcut în Irak. Au dus un război cu lovituri de precizie chirurgicală, vizând predominant ţinte militare.

Iată efectivele ruseşti din Georgia, potrivit surselor americane:

The officials said the United States now believes Russia may have 15,000 or more troops in the region. That would be an increase from the 8,000-10,000 the U.S. government estimated when the fighting began.

Sursa: http://www.cnn.com/2008/POLITICS/08/13/us.russia.diplomacy/index.html

Totalul forţelor armate georgiene: 27000 în anul 2000, potrivit nationmaster:

http://www.nationmaster.com/graph/mil_arm_for_per-military-armed-forces-personnel

Potrivit wikipedia:

The current authorized strength of the GAF structures is 42,650 personnel, including 28,993 in the Land Forces, 2,091 in the Air Force, 1350 in the Navy, 9,196 in administration staff and central structures.

http://en.wikipedia.org/wiki/Military_of_Georgia

Deci, în realitate, departe de a fi copleşit numeric armata georgiană, cum se anunţase la un moment dat prin presă, forţele ruse din Georgia sunt numeric inferioare celor georgiene. Totuşi, în doar 3 zile practic au dezafectat armata georgiana, iar în zilele următoare au circulat liber prin Georgia, fără să întâmpine o rezistenţă reală.

Numărul de victime, într-un conflict în care armata georgiană a fost practic desfiinţată?

Un număr de 175 de georgieni, majoritatea civili, au fost ucişi în conflictul dintre Tbilisi şi Moscova, potrivit unui nou bilanţ anunţat marţi seara de ministrul georgian al Sănătăţii, Aleksandr Kvitaşvili.

Sursa:

http://www.mediafax.ro/externe/tbilisi-anunta-moartea-a-175-de-persoane-in-urma-conflictului-ruso-georgian.html?3614;2918706

Acum, despre chirurgicalele lovituri americane în timpul invaziei Irakului:

In the invasion phase of the war (March 20-April 30), 9,200 Iraqi combatants were killed along with 7,299 civilians, primarily by U.S. air and ground forces. Coalition forces reported the death in combat of 139 U.S. military personnel and 33 UK military personnel.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Iraq_War

S-ar putea argumenta ca Irakul e mai mare, a avut o armată mai puternică, etc.

Poate. Dar Georgia e o ţară preponderent muntoasă, pe când platul şi golaşul Irak e teren ideal pentru tancuri şi lovituri aeriene. Nu sunt convins că ruşii au avut în Georgia o sarcină mai uşoară decât americanii în Irak, şi au îndeplinit-o cu efective de 10 ori mai mici decât cele americane din Irak.

Faceţi comparaţia între cei 175 de georgieni ucişi de barbarul invadator rus, şi cei 7299 numai civili ucişi de “eliberatorii” americani ai Irakului, şi vă veţi da seama care dintre ei a dus un război cu ţinte militare şi lovituri chirurgicale.

Motivele războiul din Georgia

În primul rând, motivul imediat: un răspuns militar draconic la atacul georgian din 8 august se impunea. A fost un atac direct asupra militarilor ruşi, iar lipsa unui răspuns dur ar fi şters cu buretele orice urmă de credibilitate a Rusiei ca putere militară.

În al doilea rând, Rusia este pusă la zid şi însăşi existenţa sa este ameninţată, nu doar statutul de mare putere. Nu de Georgia, bineinteles, ci de americani.

Să recapitulăm puţin istoria recentă, începând cu Malta. Mai întâi, ruşii au consimţit la cedarea zonei de influenţă din Europa Centrală şi de Est. În 1989, toate guvernele comuniste din Tratatul de la Varşovia au căzut. La fel şi Zidul Berlinului.

Apoi, în 1991, U.R.S.S. s-a prabuşit, dar s-a format CSI: teritoriul guvernat direct de la Moscova s-a transformat doar în zonă de influenţă.

Apoi, au urmat războaiele din Cecenia, ca urmare a încercării de secesiune a unei republici chiar din componenţa Federaţiei Ruse.

Apoi, lipsind contraponderea rusească, americanii s-au apucat de eliminat toţi aliaţii Moscovei, de pretutindeni. Orientul Mijlociu este controlat din punct de vedere militar de SUA. Irakul e ocupat, Afganistanul la fel. S-a încercat, deocamdată fără succes, atragerea Asiei Centrale în sfera de influenţă americană. Foste baze militare sovietice din Asia centrală au fost utilizate ca baze de operaţiuni de americani (din câte ştiu, acum au fost expediaţi de acolo de dictatorul local).

Toate ţările est-europene foste membre ale Tratatului de la Varşovia, sunt acum membre N.A.T.O.

Ba chiar trei foste republici sovietice sunt membre N.A.T.O.

Aliatul tradiţional al Rusiei din Balcani, Serbia a fost “bombardat umanitar” şi dezmembrat. In Kossovo, pe americani nu i-a interesat integritatea teritoriala a unui stat european, si nici drepturile minoritatii sarbe.

Orice garanţii asigurate de dreptul internaţional au căzut, americanii atacă la liber pe oricine doresc – dacă motivele nu există, se inventează (vezi armele de distrugere în masă ale Irakului).

Tratatul de limitare a rachetelor antibalistice (ABMT) a fost aruncat la coş de americani când nu le-a mai convenit. De fapt, istoria a dovedit că orice înţelegere cu americanii are aceeaşi soartă – pe cuvântul lor nu se poate pune bază. Nici pe semnătură.

Se încearcă neutralizarea forţei balistice a ruşilor prin “scutul antirachetă” (vrăjeala cu apărarea contra “statelor infractoare” nu poate înşela pe nimeni).

Se discută aderarea la N.A.T.O. a Ucrainei şi Georgiei. Prin aderarea Ucrainei, armatele N.A.T.O. se vor afla în situaţia Wehrmachtului în 1941, după lupte grele – adică la porţile Moscovei. Dar fără să tragă un foc de armă. Dacă ruşii au un dram de minte, vor merge la război înainte să se întâmple asta. Cred că de fapt, asta au facut acum, în Georgia.

Se poate observa că fiecare concesie rusească nu a dus la normalizarea relaţiilor cu S.U.A., ci doar la alte concesii. Până când? Până când Rusia nu va mai fi – asta cred eu.

Răspunsul ni-l dau si jocurile strategice americane, care au răsuflat în presă, din care nu lipsesc scenarii cu mai multe Rusii. Cred că obiectul final ăsta este – dezmembrarea Rusiei – şi ruşii au înţeles-o. Târziu, e drept.

Au făcut o demonstraţie de forţă într-o ţară puţin importantă, profitând de ocazia pe care le-a servit-o idiotul ăla de Saakaşvili, prin care au trimis următorul mesaj către americani:

“Aţi atins punctul dincolo de care noi mergem la război! Probabil vom pieri, dar veţi pieri şi voi cu noi!”

O astfel de atitudine este cu atât mai necesară cu cât de-a lungul timpului, în confruntările ruso-americane, ruşii au fost întotdeauna cei care au “clipit” primii: blocada Berlinului, criza cubaneză şi tot ce s-a întâmplat începând cu Gorbaciov. Asta a creat impresia, poate corectă, că ruşii nu vor fi dispuşi niciodată să-şi utilizeze arsenalul nuclear şi mereu vor ceda în faţa ameninţării americane. Cred că singura metodă de restabilire a forţei de disuasiune a armatei ruse este o acţiune de genul celei din Georgia, dar dusă până la capat, care să transmită nu prin vorbe, ci prin fapte, mesajul de mai sus.

Dacă dau înapoi şi americanii intră acolo cu armata (pentru … ajutoare umanitare), cum am aflat că vor să facă după ce am început să scriu acest articol, ruşii sunt terminaţi, şi cred că ei sunt conştienţi de asta. Să nu uităm că Cecenia are graniţă cu Georgia şi alte republici ale Federaţiei Ruse ar putea fi convinse că le-ar sta mai bine independente. Nu de alta, dar principiul respectării integrităţii teritoriale se aplică selectiv, şi anume numai prietenilor S.U.A.

Blogul în “epoca de piatră”

Am scris mai jos despre preocuparea mea din  copilărie de a-mi ţine jurnale.

Iată câteva pagini fotocopiate ale strămoşului de acum 23 de ani al acestui blog: “log”-ul meu din 1985 (când aveam 10 ani):

Dovadă că nici acum nu am mai multă minte.

De ce blog?

Câteva motive banale:

1) E la modă.

2) Uneori am “mâncărici” la degete, am impresia că am ceva de spus (who cares?) în legătură cu diverse chestii şi simt nevoia să scriu. Înca din copilărie aveam mania memoriilor, în care nu îmi notam atât ce se întâmpla în fiecare zi, cât ideile.

3) E şi un depozit de panseuri proprii, mai comod decat pur şi simplu un caiet.

4) Am renunţat la forumuri, cu toate că acolo eram citit, pe când aici mă vor citi probabil foarte puţini sau nimeni. Dar potopul de injurii prin care înţeleg forumiştii români să dialogheze, imunitatea la argumentaţie şi lipsa de onestitate – trişorii – m-au convins să renunţ la activitatea forumistă şi să mă reorientez.

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!